Text preluat de pe : www.lucian-simion.ro
” Un altfel de jurnal… 12
Tara: Palestina… mai exact… “Teritoriile palestiniene ocupate”…
Locatia pe harta: In coasta Israelului.
Religie: De toate pentru toti.
Populatia: Decimata de razboaie.
Ocupatia de baza: Turismul si rugatul (pentru partea musulmana).
Clima: Iarna e frig pentru localnici si numai bine pentru mine.
Flora: Maslini si pietroaie.
Fauna: In afara de doi magari, cateva pisici si trei caini nu am vazut nimic interesant.
—A venit vremea sa las lenea deoparte si sa mai scriu cate ceva pe blogul asta…”proaspat renovat”.
—Aterizai unde nu crezui vreodata ca o s-o fac… Israel… cu scopul de a ajunge in Palestina… in Betleem mai exact. Tare, nu? Calatoriile de afaceri in Tara Sfanta sunt “mai cu dichis”; israelienii nu se sufera cu tarile arabe si iti pun zeci de intrebari la vama , mai ales daca pe pasaport ai vreo stampila mai neindicata. Acuma, deh, eu am scapat ieftin, dar nu la fel s-a intamplat si cu unul din colegii mei care lucreaza des prin Libia. Vreau sa spun ca l-au luat deoparte si nu stiu ce i-or fi facut de nu mai venea. La un moment dat incepusem sa ma gandesc ce-i puteau face de dureaza atata: clisma?… aia parca se face la spital… nu la vama, autopsie?.. parca la oameni vii nu prea se preteaza, il invata colinde noi?…
—In sfarsit, ne-a saltat un Taxi care ne-a plimbat prin juma’ de Ierusalim fara sa ne arate nimic interesant. Dupa 40-50 de minute de plimbare daduram de un zid mare… cam urat… si o poarta cu un ghiseu langa ea… clar ca nu se vindea inghetata acolo! Infiorator! Am trecut usor, dar cica la iesire e mai cu cantec… om vedea.
—Taximetristul ne-a povestit cate ceva despre Israel, Palestina… L-am intrebat cum e vremea pe la ei si ne-a spus ca in decembrie e frig… “adica 25 de grade?”…l-am intrebat ironic stiind ce inseamna frig pentru ei.
—La hotel urma sa cunoastem “consultantii pe probleme de securitate” care aveau sa ne insoteasca peste tot prin Betleem… baieti de treaba… un scotian si un englez. Hotelul in care ne-au cazat este excelent cu o exceptie: are cateva moschei in zona. La 4 si juma’ dimineata, megafoanele atasate in turla imi dadeau trezirea si asta ma enerva la culme pentru ca acumulam oboseala pe zi ce trecea si lucram fara zile libere. Am cerut sa fiu mutat in aripa opusa. Aici, privelistea avea sa fie mai frumoasa, dar m-am trezit cu trei moschei in loc de una… ascult slujbele pe trei voci.
—Dupa trei saptamani de munca, a dat Domnul sa si lenevim… papa-bun… plimbari… bere. Dupa cum se stie, astia de pe aici nu prea beau, dar bautura se gaseste.
—Populatia majoritara de pe aici, zice-se ca ar fi crestina, musulmanii reprezentand cam vreo 20% din total. Daca e asa, populatia crestina ar putea castiga “trofeul suprem” la “Hide and seek”… s-au ascuns atat de bine ca nu vezi decat musulmani in jur. Tocmai de aceea numarul femeilor vazute pe strada tinde spre minimum. Acuma… cred eu ca asta se intampla si pentru siguranta turistilor… sa nu faca infarct. Frumusetea tinerelor de pe aici este “de basm”… adica nu exista, iar femeile mai “coapte” sau “cele rascoapte…cazute din copac ”… sunt de o uratenie lucie. Sper sa nu ma bata Cel de Sus ca vorbesc asa… ca n-oi fi nici eu vreo frumusete, dar, sincer, daca pui o femeie de aici in fata oglinzii… intra oglinda in “stand by”.
—Riscul numarul unul pe aici nu este terorismul sau razboiul, ci traficul. Se conduce dupa regula: “La o parte ca vin!” Semnele de circulatie lipsesc im marea parte a intersectiilor si bine fac… oricum nu le-ar baga nimeni in seama: depasirea in curba este al doilea sport national.
—Ca in orice oras turistic, in Betleem se vorbesc toate limbile posibile… ce nu invata negustorul numai ca sa-si vanda marfa!
—Plimbarile prin oras sunt relaxante, dar cateodata-ti cam apreteaza buzunarele… tot ce este importat e scump. Negustorii de pe marginea drumului se uita ciudat la noi… la cum suntem imbracati, dar si noi ne uitam la ei mai mult decat ciudat. De ce? Pai… imaginati-va: 26 de grade afara, ei stau inauntru… imbracati cu flanele, camasa si pulover de lana pe deasupra. Ei se uita la noi ca la masini straine cum umblam in tricou, iar noi ne uitam la ei ca la urs. Mi-am luat cu mine 3-4 perechi de pantaloni scurti… mi-e rusine sa-i port… o sa apar in ziare sau ma ia ambulanta.
—O sa las pe data viitoare povestile serioase despre Betleem…
—Pe curand! “
pentru mai multe amanunte, accesati: www.lucian-simion.ro
inca am nevoie de ochelari 
