ninge…
Ninge…
In jurul meu fulgii zboara haotic, se rotesc, se sucesc, se invart intr-o hora nebuna…ma amtetesc…
Mi-e frig…
Privesc orizontul inghetat si trist, nametii de zapada murdara, troienele ferfenitite, turturii picurand…
Mi-e dor de veselia iernii…odata, demult, copiii se bucurau de zapada, sanii zburdau vesele, bulgari zburau cand dintr-o parte, cand din alta, oamenii de zapada se trezeau la viata prin mainile iscusite ale zecilor de copii, iarna era vesela, si veseli erau oamenii chiar daca frigul le inrosea nasul si urechile…
Azi…
Azi iarna e trista, copiii stau in case, se joaca pe calculatoare, saniile sunt de mult pe foc, oamenilor de zapada le plange crivatul de mila, nu mai are cine sa-i construiasca, mii si mii de copii si-au pierdut inocenta… nu mai rad vesel prin frig, alergand printre fulgi, batandu-se cu bulgari, facand oameni de zapada…
Natura e trista… e frig… ninge…
aroma sarbatorilor de iarna…
E iarna.
In mod surprinzator, anul asta avem si zapada…multa zapadaaaaaa… Fulgi mici, mari, viscol, frig, gheata… Oameni blocati in trafic, agitatie febrila… intr-un cuvant…se apropie…
Se apropie sarbatorile de iarna!!!
M-am jucat deja…am facut bulgari, m-am tavalit, am facut ingerasi in zapada moale si pufoasa, m-a batut crivatul si imi curge putin si nasul, am impodobit bradutul, care anul asta e putin stelist, am achizitionat cadouri pentru cei dragi. Pregatiri intense pentru marele eveniment cu aroma de vin fiert si o gramada de bunatati culinare ce ne vor incanta simturile… Vine Craciunul… vine in acorduri de colinde si cu un sentiment pe care, marturisesc sincer ca nu l-am mai simtit din copilarie…un sentiment roz, de sarbatoare, de liniste si bucurie…
Poate mi se pare altfel Craciunul pentru ca iarna asta e zapada… poate pentru ca am impodobit singura bradutul ascultand Jingle bells rock… poate pentru ca merg aproape in fiecare seara cu colindul si simt bucuria in ochii oamenilor…
Colinde… 5 voci bune, as zice eu, 4 instrumente, rasuna din bloc in bloc incantand auzul… Simti ca traiesti cand vezi ca usile se deschid rand pe rand, cand vezi ca oamenii au lacrimi in ochi, cand te sorb din priviri si stau minute intregi cu usile deschise doar ca sa te auda cantand… E un sentiment unic, e ca o vraja, te invaluie treptat, te inalta, te coboara…te invarte si te poseda cu grija…umplandu-ti sufletul de aroma sarbatorilor…
Imi place iarna… imi plac colindele, imi place sa vad oameni fericiti pentru ca le place ce facem noi, pentru ca nu se mai satura ascultand si ne spun cu caldura ca ne asteapta si “la anu’ ” sau ca “noi cantam foarte frumos”… E un lucru extraordinar sa umpli un bloc intreg de acorduri de chitara si voci calde…
Recunosc, iau cate un pic din bucuria fiecarui om pe care il colind… absorb cate un pic din sentimentele lor, ma incarc de energie pozitiva, de emotie, de fericire, pace, caldura… Vibrez cantand si cant vibrand… si fac asta din placere, nu ca un mod de a castiga bani… banii sunt prea putina rasplata, ei vin si de duc… se topesc in palma ca un fulg de nea… rasplata mai mare sta in oameni, in ceea ce reusesti sa produci in semenii tai prin actiunile tale…
Imi place iarna… cad fulgi azi, ninge incet, fulgi mici, firavi… se depun pe covorul alb spre bucuria copiilor si a adultilor copii… Sanii, clopotei, bulgari, oameni de zapada… mii de copii veseli, cu obrajii si nasucul rosii de frig… sarbatori… cadouri… agitatie…
Ador iarna…
Ma duc afara… ma asteapta iarna… ma duc s-o infrunt…
cu timpul, sa nu uiti…
Vine o zi cand se va sfarsi… asa imi spunea…
Intr-un final a venit ziua aceea…
N-am sa uit niciodata data de 20 decembrie 2008, iarna, imi facusem bagajele, plecam acasa incarcata de cadouri, impachetate frumos si cu fundite, pentru fiecare cate ceva… Nu le spusesem alor mei ca vin pentru ca vroiam sa le fac o surpriza… Eram entuziasmata… Ceasul suna nervos indicand trezirea…m-am ridicat din pat, am luat telefonul cu gandul sa inchid alarma si am observat ca primisem un mesaj… vestea m-a cutremurat… ca in versurile piesei “vine o zi”, un batran isi luase ramas bun… de data asta, batranul era bunica mea …
Mi-a fost sora, mama, prietena, confidenta, mi-a fost aproape mereu…
N-am sa uit niciodata lacrimile din ochii ei de fiecare data cand mergeam in vizita sau cand plecam de la ea… cuvintele frumoase pe care mereu mi le spunea… caldura, calmul cu care ma asculta cand aveam ceva pe suflet, iubirea din ochii ei…
Azi…20 decembrie 209… un an… un an de cand o persoana atat de puternica, blanda, dulce, cocheta, iubitoare, darnica, intelegatoare, nu mai e… a lasat…un gol imens in sufletele noastre si o amintire vesnic vie…
Ce-a ramas?
Un pumn de pamant pe care acum cresc flori… o lacrima in coltul ochiului, o poza veche, un zambet trist… un trandafir alb care o asteapta…
Am vrut sa cred ca n-o sa vina niciodata acea zi… dar a venit…
Am scris acest post pentru mine, pentru ea… pentru ca merita sa fie amintita undeva, pentru ca as vrea sa stie ca am iubit-o mult si ca o voi iubi mereu si inchei sperand ca acolo unde e, ii e bine si ca se odihneste in pace…
a fi sau a nu fi… gripa porcina
Sunt bolnava…
Am racit, stiu eu?
Mi-am facut ieri vaccin antigripal si noaptea trecuta m-am luptat cu febra… Ma doare tot corpul, parca sunt Lisandra din Satra, dupa ce in prealabil i-o daduse Gosu cu harapnicul… ma ustura ochii, ma simt lesinata si fara vlaga, dar n-am sa las gripa asta sa ma infranga.
Am sa lupt cu ea, sa generez anticorpi, sa o elimin din corpul meu…
Singura intrebare la care raspunsul e inca nesigur… este : e sau nu, gripa porcina ???
Prietenul…
- cel care isi imparte cu tine ultima portie de mancare, ultimii bani, ultima gura de cafea si ultima tigara.
- cel pe care simti nevoia sa il suni cand ai o problema dar si cand esti fericit.
- persoana pe care o simti aproape chiar daca e la 10.000 km distanta.
- cel de care esti sigur atunci cand ii incredinezi un secret ca ceea ce i-ai spus va fi in siguranta.
- cel pe care daca il suni la ora 3 de dimineata si ii spui ca ai nevoie de o imbratisare sau de orice altceva, va lua primul taxi si va veni la tine.
- un sprijin, atunci cand problemele tale sunt prea apasatoare.
- un confident.
- un critic sincer, iti va spune de fiecare data cand te-ai ingrasat, sau ai slabit, sau nu-ti sta bine parul.
- te va complimenta pentru geanta noua, pentru ca iti stie hainele si accesoriile si e atat de “in viata ta”, incat nu are cum sa nu remarce orice schimbare.
- te va judeca aparent aspru pentru orice gresala dar te va ierta, pentru ca tine la tine.
- iti va da sfaturi de fiecare data cand vei avea nevoie.
- va asculta ore intregi povestile tale, uneori plictisitoare, despre munca, iubiti/ iubite, facultate, restante, parinti, etc.
- iti va oferi mereu un umar pe care sa plangi cand vei avea nevoie.
- nu se va supara pe tine atunci cand nu vei putea iesi la o cafea, pentru ca ai altceva de facut.
- dar iti va simti lipsa atunci cand nu esti cu el.
- te va suna de fiecare data cand nu-l suni tu, sa vada daca ai patit ceva si sa te mustre pentru ca nu mai dai niciun semn de viata.
- nu te va vorbi niciodata de rau altor persoane, te va aprecia pentru ceea ce esti, chiar daca nu esti perfect.
- va sti intotdeauna cand e ziua ta si va incerca sa-ti faca acea zi speciala.
- te va tine de vorba pana dimineata doar pentru ca ai venit sa dormi la ea/ el si are atatea de povestit.
- va sti intotdeauna cum sa te calmeze atunci cand esti nervos, cum sa-ti aline suferinta, cum sa te inveseleasca atunci cand esti trist, cum sa te incurajeze atunci cand treci prin momente grele, cum sa te reanimeze cand esti plictisit.
Prietenul este persoana careia ii poti multumi sincer, de fiecare data cand ai ocazia… pentru ca MERITA!!!
Le multumesc prietenilor pentru ca exista in viata mea!
Ce-am fost si ce-am ajuns…
Uneori, toate pleaca de la o joaca…
“Citeste pe blogul meu si ia si tu leapsa aia”, asa imi scria ieri, prietena mea, Corina…
Preiau deci leapsa si scriu :
La 22 de ani: Licentiata, studenta la Masterat, anul I, ar trebui sa incep sa ma simt om mare si eu regret ca am terminat facultatea si vreau sa fiu mica… duc o lupta cu mine insami, inca nu stiu cine sunt de fapt.
La 21 de ani: Am invatat ca oamenii nu sunt intotdeauna asa cum credem noi ca sunt… Dezamagire… Research: Criterii de selectie a prietenilor!
La 20 de ani: Am luat permisul (dupa ce am dat sala de 3 ori!!!), am ajuns pentru prima data in Vama Veche si la Liberty Parade si am avut prima deceptie din dragoste…
La 19 ani: BAC-ul. Titularizarea. Admiterea la facultate. Dezamagire si tristete pentru prima. Triumf si veselie pentru urmatoarele doua. Primul si singurul contract de munca, studenta anul I la Universitatea din Bucuresti. Primul an de camin… dilailaaaaaaaaa!!!
P.S.: M-am apucat de fumat. (asta chiar o regret!!!)
La 18 ani: M-am vopsit pentru prima oara, blonda. Am obtinut bursa de studii si am castigat o tabara in Apuseni. M-am Majorat cu brio!
Tot la 18 ani am avut primul meu caine, pe nume Oxy. Tin minte ca dupa ce a dormit cu mine prima noapte, latra la mama a doua zi cand a intrat in camera sa ma trezeasca. Loialitate…
La 17 ani: Obligata de prietene mi-am facut primul prieten. A durat 3 zile…
Tot atunci, a doua betie, Lacrima lui Ovidiu. Am ajuns in patru labe acasa si se invartea camera cu mine.
La 16 ani: Ma invata o prietena, sa sarut cu demonstratii pe mana. 
) Ma indragostisem rau de Radu, portar in echipa de fotbal a liceului, ii dadeam dedicatii penibile la radio si il sunam pe fix. :O
LA 15 ani: Imi puneam sosete in sutien cand plecam la scoala. Depresie… credeam ca n-o sa se uite niciun baiat la mine pt ca nu aveam sani mari si nu ma imbracam sexy.
P.S.: Furam tigari de la tata pentru fratele meu. Lucram sub acoperire…
La 14 ani: Am buuleeeetiiin!
P.S.: Singurul 10din clasa in teza la mate dupa luni de chin si “meditatii” cu mama… God, that made me happy!!!
La 13 ani: Am ratat un spectacol de circ pentru ca m-am dus la subsolul unui bloc sa fac curat pentru o catelusa ce trebuia sa aiba pui… M-au cautat ai mei o ora…
La 12 ani: Bateam baietii la scoala. Ii bateam rau! Pe prietenul meu cel mai bun l-am agatat in cuier. )
La 11 ani: M-a certat rau mama la inmormantarea bunicului meu pentru ca m-a vazut zambind. Avea dreptate, zambeam, dar nu de evenimentul in sine, ci de textul pe care il utilizau bocitoarele in plansul lor haotic. De data asta, scopul nu scuza mijloacele. Mi-o meritam!!!
La 10 ani: M-am imbatat prima data. Am golit cu brother paharele ramase pe masa de la petrecere.
Tot la 10 ani am cazut din leagan si am lesinat, tin minte ca m-au trezit unii stropindu-ma cu un pistol cu apa.
La 9 ani: M-am indragostit de o tanti care vindea cartofi. Avea manusi negre cu degetele taiate. Vroiam sa ma fac vanzatoare de cartofi. Mi-am taiat si eu manusile si ma jucam de-a vanzatoarea de cartofi…folosind cuburile pe post de cartofi.
La 8 ani: Prima criza de nervi… m-am asezat pe burta si lovind puternic cu pumnii si picioarele in podea, urlam : “Da’ ce, mie-mi convine ???”
La 7 ani: prima zi de scoala. Cheia de gat si rucsacul in spate.
La 6 ani: legam sireturile copiilor la gradinita, pana m-a prins mama… si-am inceput sa le leg si pe-ale mele…
Tot atunci: Nunta mea. Brother in rol de preot, calare pe o mobra veche, eu- mireasa, fusta scurta- roz- si pletele in vant, Sorin (prima mea iubire) – fat- frumos cu ochii albastri… M-a pupat pe buze la final si l-am batut. )
La 5 ani: Dansam la chefurile alor mei pe piesele formatiei Azur, infasurata in esarfe, incaltata pe tocurile mamei, rujata, fardata si plina de margele si bratari…
Tot atunci am cazut intr-o gura de canal…
La 4 ani: Ma indragostisem de educatoarea fratelui meu. Purtam mereu o fustita de tenis, alba cu nasturei albastri, pe care ea ma ruga sa nu mi-o murdaresc, amenintandu-ma ca nu ma va mai iubi… fustita pe care nu ma puteam abtine sa nu pun meniul zilei…
Intr-o zi am intors-o cu fata la spate si i-am aratat-o mandra, intreband-o: “Acum ma iubesti?”
La 3 ani: Furam copanele de pui de pe gratar si fugeam in spatele casei sa-mi savurez in liniste prada.
La 2 ani: M-am pierdut pe plaja. Am plecat dupa o tanti care vindea guma, vroiam sa-mi dea si mie guma!!! Noroc ca aveam bermude si palarioara… m-au recunoscut si m-au adus inapoi… fara guma.
La 1 an: Fratele meu ma incalta cu pantofi de papusa, iar eu urlam, sportul meu preferat!
Tot pe-atunci imi citea mama povesti si ma uitam la diafilme. Tin minte ca pe la un an jumate ma mai lasau ai meu la bunci si eu plangeam in spatele casei cu poza mamei in mana. Tata imi canta si ma alinta “lamaita pui fetita”.
La nastere: Era sa mor prin sufocare. Una bucata cordon ombilical, infasurat de trei ori in jurul gatului… Sa-i zicem miracol?
Se zice ca as fi fost vanata, lunga, slaba si zaluda, oasele-mi ieseau prin piele, peste tot vedeai doar vene…
Asa copil urat m-a nascut mama…
trece vremea….
O sa fiu matusa!!!
Cam de aici pleaca tot, de la vestea asta care mi-a cutremurat simturile, si gandurile si m-a adus cu picioarele pe pamant… Am uitat ca timpul trece imposibil de repede, ca nu mai sunt un copil, ca n-ar mai trebui sa ma comport ca un copil, desi asta fac mai tot timpul… Am uitat ca timpul aduce cu el ani, si alti ani, si crestem , fara sa ne dam seama cum…de la copii nanaci ajungem adolescenti nanaci…ca mai apoi sa devenim maturi, seriosi, sa intemeiem familii, sa avem job-uri bune si sa facem bani ca sa ne putem cumpara case, masini, sa putem intretine un viitor copil sau mai multi viitori copii…
Off… de ce trebuie sa crestem? De ce trebuie sa devenim adulti? Ce fraiera eram…cand eram de-o schioapa imi doream sa fiu mare, sa am voie sa fac ce fac adultii, sa am voie sa umblu in trusa cu farduri si sa ma incalt pe tocuri si sa am gentute… vroiam sa cresc, fara sa realizez ca timpul aduce cu el si bune…si rele, fara sa-mi dau seama ca daca eu cresc altii pot sa moara, pentru ca asa cum pe mine timpul ma afecteaza in dezvoltare…pe ei ii duce tot mai aproape de graita cu nefiinta…
La ce mi-a folosit sa fiu mare? … ca uite, acum imi pare rau …acum vreau sa fiu mica…mica, mica de tot…sa ma joc, sa alerg… sa stau culcata cu capul in poala bunicutei mele care azi nu mai e…
…niciodata nu stim ce vrem…si regretam ce am avut…si nu vom mai putea avea…niciodata….
the war is over…
Final de septembrie… alergatura, cazari, cereri de camin, ore de asteptare pe la usile facultatii, umilinta, scandal, stres, nervi, lacrimi… saptamani intregi de stat in agitatie cu un singur gand pregnant in minte… ’oare mai prind loc in Grozavesti? ‘
Acum toate s-au terminat… respir usurata si pot afirma cu bucurie in glas:
Am castigat razboiul si anul acesta… am ramas in camarutza mea, care acum e cea mai frumoasa din Univers, renovata si updatata, camarutza mea cu perdele portocalii si gresie albastra, care miroase a var lavabil si lenor…
Si dupa tot razboiul asta, tot ce pot sa va mai spun e ca sunt acasa…acasa la mine…si e tare, tare bine…
Despre barbati…
Buni, rai, afemeiati sau indragostiti,misogini sau timizi … barbatii intotdeauna vor sti cum sa ne fure cele mai frumoase zambete, cele mai amare lacrimi, cele mai sincere imbratisari, cele mai patrunzatoare priviri… cele mai alerte batai ale inimii, vor sti cum sa fure un sarut, cum sa ne mangaie, cum sa ne alinte, vor fi sarea si piperul din vietile noastre, ii vom iubi nebuneste si vom suferi teribil dupa ei…
Ceea ce am incercat sa scriu mai jos nu este o clasificare standard, deoarece fiecare barbat poate fi, pe parcursul vietii sale, cate putin din fiecare tip de barbat prezentat, si nu numai, poate avea in acelasi timp, dar pentru persoane diferite, caracter si comportament diferit… Trasatura 100% umana, omul – barbat sau femeie- poate interactiona cu alti oameni, avand cu acestia tot felul de relatii interumane… La fel cum noi putem spune cateva cuvinte despre voi, barbatii, atat de dragi noua, si voi ne puteti clasifica pe noi…insa niciodata nu se pot da definitii fixe, nici despre barbati, nici despre femei, oricat de tare ne-am dori lucrul asta… caci suntem unici, suntem intr-o continua schimbare, crestere, maturizare…
… cateva ideei, nimic batut in cuie…
Afemeiatul… Tipul de barbat aventurier, care isi doreste sa fie liber, sa nu dea explicatii si sa nu aiba responsabilitati, genul de barbat care nu se multumeste cu o singura femeie, el este mereu in cautare de ceva nou, mereu available si care nu se implica emotional… La el aproape totul se rezuma la sex, pozitii noi, tipe noi, satene, brunete, roscate, blonde,cu par verde, roz, albastru…cu ochii negri, caprui, albastri, violet, slabe, mai plinute, dragute, simpatice, frumoase, copilaroase,naive, mature… totul inseamna o experienta noua…iar are tot timpul din lume pentru a le descoperi… Este genul de relatie numita in cod modern “friendly fire” sau relatie de “fuck friends”, care se termina cand afemeiatul se plictiseste si pleaca la vanatoare.
Seducatorul….l-am putea incadra in categoria de mai sus, cu diferenta ca acesta agata femei de amorul artei…are incredere in fortele proprii si considera ca nu exista femeie care sa-l poata refuza…isi exercita capacitatea de seductie for fun, dupa care le povesteste prietenilor si se amuza copios…
Timidul … este genul de barbat care te iubeste din umbra…mereu acolo, mereu gata sa te ajute, sa te salveze din orice situatie, de obicei prietenul tau cel mai bun, insa nu are curaj sa divulge secretul de teama respingerii si prefera sa-ti ramana aproape sub orice pretext…
Prietenul… este genul de barbat caruia ii poti solicita ajutorul cand ai nevoie de un sfat in probleme amoroase…el iti elucideaza multe neclaritati din comportamenul iubitului tau, iti deschide ochii de cele mai multe ori spunandu-ti unde gresesti si unde procedezi corect, vorbind cu tine prin prisma barbatului, astfel ajutandu-te sa intelegi ce gandeste un barbat… sau, ce isi doreste, dandu-ti sfaturi utile pentru o relatie viitoare sau curenta… Conform devizei, “Prietenul la nevoie se cunoaste”, acesta intotdeauna iti va oferi un umar pe care sa plangi si cateva sfaturi…
Romanticul…este tipul de barbat care iti aduce trandafiri la fiecare intalnire, care te duce noaptea, sub clar de luna in Cismigiu langa lacul cu lebede si iti recita poezii scrise pentru tine, genul de barbat care sufera ingrozitor atunci cand il parasesti si compune zeci de poezii pentru tine, ca tribut al existentei tale supranaturale in viata lui pamanteana, este genul de barbat care te copleseste cu sentimentele lui,care simte nevoia sa-ti faca zilnic zeci de complimente, care te vede cea mai frumoasa femeie din Univers, doar pentru ca esti a lui… ridicandu-te pe un piedestal undeva in inima sa…
Misoginul… exista doua categorii de misogin, misoginul uman si misoginul agresiv…
Misoginul agresiv este genul de barbat autoritar care are intotdeauna dreptate, pe care nu-l intereseaza ce crede o femeie, pentru ca, in opinia lui, toate femeile sunt proaste, sau curve, sau sclave, care nu numai ca jigneste fiecare femeie de pe planeta, dar o si loveste, fie ea prietena, iubita, amanta, sora, mama…nimic nu conteaza in fata acestuia, daca i se pare ca ai gresit cu ceva, pedeapsa e garantata… este genul de barbat pe care o femeie il suporta cu greu sau il iubeste la nebunie… nu exista cale de mijloc in cazul acestui tip de barbat.
Misoginul uman are aproape aceleasi trasaturi caracteristice, la capitolul jigniri exceptie facand sora, mama si, poate, iubita, dar el nu loveste femeile.(1 bila alba) Din aceasta cauza primeste titlul de misogin uman.
Sfarsitul primei parti!!!
