Latest Entries »

La multi ani !!!

Revin, dupa mult, mult timp in care nu am mai gasit nimic important de impartasit…cu o noua poveste, pe care n-am apucat sa o public pana acum:  ” Emanciparea lui Moromete ” – vara anului 2010 (urmand oarecum deviza “sa-ti iei iarna car si vara sanie”,  hop si eu povestind iarna povesti din vara…)

Poate ca va intrebati cine este “Moromete”… eh, nu va zic… dar sunt sigura ca va veti prinde la final! 😉

“Emanciparea lui Moromete” sau ” Scuturarea de colb de pe talpi” este de fapt o calatorie minunata…pe care nici in vis n-as fi crezut ca o voi avea… Italia…Milano, Torino, Roma,Vatican, Savona, Venetia… Austria, Viena…

Mi-am facut bagajele in graba, disperata si stresata… n-aveam gel de dus…samponul mi se termina…n-aveam tip sa ajung in carrefour sa-mi cumpar (nu mi-a trecut prin cap ca si din alta tara pot cumpara produse de igiena…si poate mai de calitate…noh…eu trebuia sa le car dupa mine… |-:)…ce haine sa-mi iau? cate? daca e frig? daca e  cald? daca n-o sa ma descurc? ce fac eu 2 saptamani fara un telefon? (doar n-avea rost sa car 2 telefoane dupa mine…)

Tunam si fulgeram de emotie…parca plecam intr-o tara a nimanui… Recunosc…nu fusesem decat o data in Bulgaria…o zi…:(( :L

Eh…am plecat… am iesit din tara si pentru pentru prima data pot spune ca am vazut o parte din lume… o mica parte din ceea ce ne asteapta dincolo de granita… o lume frumoasa si plina de locuri frumoase, de locuri minunate, cladiri cu o arhitectura incredibila, oameni calzi si primitori, parcuri enorme, pline cu flori de toate formele, culorile si marimile…

N-am cuvinte sa descriu cele 2 saptamani de “destzaranire”…scuturarea de colb de pe talpi mi-a redat vederea(din pacate nu in sensul propriu 😦 inca am nevoie de ochelari :(()… acum am o alta optica despre lumea inconjuratoare…

Sa povestesc despre Italia???

Nu prea stiu cu ce sa incep? Cu Roma? Cu  Milano? CuVenetia? Cu Vatican?

Sau poate despre Austria? Hmm… Viena?

Nu… n-am sa povestesc! Am sa ma opresc la granita cu imaginatia voastra…si-am sa parasesc ringul, lasandu-va sa zburdati in voie, creand propriul vostru scenariu! 😉

Desigur, stim cu totii ca frumusetea se afla in ochii privitorului… insa uneori…cand privesti prea multe locuri frumoase, senzatia e e inimaginabila…

Nu spun ca tara noastra nu e frumoasa… caci as minti… spun numai ca nu exista termeni de comparatie … E pur si simplu altceva…si altceva trebuie sa ramana…

E un “ceva” frumos, unde te poti delecta in vacante, un “ceva” modern, indraznet, care te invaluie, te ameteste si iti suceste mintile…iti schimba viziunea,  ca la intoarcere, sa poti declara cu mana pe inima ca esti EMANCIPAT!!!

Eh…asa m-am emancipat si eu…”Moromete din Baragan”, scuturand ultimul fir de praf de pe talpi si afundandu-ma in amintirea torentului de emotii pe care as da orice sa le retraiesc!

 

 

La multi ani copiilor din lumea asta!

La multi ani copilului din noi…

o lume minunataaaaaaa

rosu si alb…

A venit si MArtie…cu babele ei…

Am primit si martisoare… am dat si eu martisoare…

Ca in fiecare an mi-am ales baba in data de 8…

Ascult Moonspell si nu ma prind ce sa va mai zic de alb si rosu ala…

Valentine’s day…

Avem nevoie de pretexte sa ii luam persoanei iubite un cadou?

Avem nevoie de o ocazie speciala sa-i spunem te iubesc???

Avem nevoie de o motivatie serioasa pentru a-i cumpara flori (gen ca vede la prietena ei si iti sare in cap ca…noh…de ce nu i-ai luat si ei…)

Avem nevoie de o zi speciala sa fim romantici, tandri si iubitori???

  • God, I hope not!!!!!

Noi suntem o natie tare ciudata, ne batem cu pumnii in piept ca suntem nationalisti pana la Dumnezeu si inapoi… dar luam tot ce putem de la altii, shaorma, hot dog, KFC, McDonald’s, Valentine’s Day, etc…

Eu nu fac parte dintre oamenii care cred in Valentine’s Day sau Dragobete…

  • De ce?

Pentru ca, desi o aveam si noi o sarbatoare  lovish,  inca  dinainte  sa imprumutam Valentine’s Day-ul ultra-mega- controversat, pe bietele Dragobete le-am tinut incuiate in pivnita, pline de praf, fara vreo valoare siropos- sentimentala…

Si iata cum, de cativa ani, ca sa intarim ideea de fals nationalism, avem si noi sarbatoarea iubirii… Ce nu face romanu’ ca sa castige un ban pe urma fraierilor? Vreti Valentine’s Day…foarte bine…da’ vine la pachet cu Dragobete… e 2 in 1 treaba…

Ori, e simplu…

  • Vrei sa-i spui “Te iubesc”?

Ai chef sa fii romantic pentru treaba asta?

Ii spui… ii pregatesti o cina romantica, o/il duci prin parc la lumina felinarelor, aprinzi lumanarele si pui slow-uri cu tenta romanticoasa,o/il duci la mare, voi doi si marea…nisipul e fierbinte, iar ea  nu mai e o fata cuminte… o/il duci la munte, picnic la lumina stelelor…etc.

  • Si poti sa faci asta de ori cate ori  ai chef, oricand, any day, every day…

Nu-ti trebuie o zi speciala sa faci asta…nu-ti trebuie o zi sa se numeasca Love day ca sa fii motivat sa spui “Te iubesc”…

  • Si ce daca prietena ei primeste o perna inimioara sau mai stiu eu ce simbol inventat de promotia 2010?

Tu o/il  iei de mana si faci ce tot ce ai face intr-o zi normala, si-i spui ca o/il iubesti la fel ca ieri, ca maine…ca oricand…  si ca n-ai nevoie de un te iubesc de-asta la promotie ca sa-i arati iubirea….

iarna…

Ninge…

In jurul meu fulgii zboara haotic, se rotesc, se sucesc, se invart intr-o hora nebuna…ma amtetesc…

Mi-e frig…

Privesc orizontul inghetat si trist, nametii de zapada murdara, troienele ferfenitite, turturii picurand…

Mi-e dor de veselia iernii…odata, demult, copiii se bucurau de zapada, sanii zburdau vesele, bulgari zburau cand dintr-o parte, cand din alta, oamenii de zapada se trezeau la viata prin mainile iscusite ale zecilor de copii, iarna era vesela, si veseli erau oamenii chiar daca frigul le inrosea nasul si urechile…

Azi…

Azi iarna e trista, copiii stau in case, se joaca pe calculatoare, saniile sunt de mult pe foc, oamenilor de zapada le plange crivatul de mila, nu mai are cine sa-i construiasca, mii si mii de copii si-au pierdut inocenta… nu mai rad vesel prin frig, alergand printre fulgi, batandu-se cu bulgari, facand oameni de zapada…

Natura e trista… e frig… ninge…

E iarna.

In mod surprinzator, anul asta avem si zapada…multa zapadaaaaaa… Fulgi mici, mari, viscol, frig, gheata… Oameni blocati in trafic, agitatie febrila… intr-un cuvant…se apropie…

Se apropie sarbatorile de iarna!!!

M-am jucat deja…am facut bulgari, m-am tavalit, am facut ingerasi in zapada moale si pufoasa, m-a batut crivatul si imi curge putin si nasul, am impodobit bradutul, care anul asta e putin stelist, am achizitionat cadouri pentru cei dragi. Pregatiri intense pentru marele eveniment cu aroma de vin fiert si o gramada de bunatati culinare ce ne vor incanta simturile… Vine Craciunul… vine in acorduri de colinde si cu un sentiment pe care, marturisesc sincer ca nu l-am mai simtit din copilarie…un sentiment roz, de sarbatoare, de liniste si bucurie…

Poate mi se pare altfel Craciunul pentru ca iarna asta e zapada… poate pentru ca am impodobit singura bradutul ascultand Jingle bells rock… poate pentru ca merg aproape in fiecare seara cu colindul si simt bucuria in ochii oamenilor…

Colinde… 5 voci bune, as zice eu, 4 instrumente, rasuna din bloc in bloc incantand auzul… Simti ca traiesti cand vezi ca usile se deschid rand pe rand, cand vezi ca oamenii au lacrimi in ochi, cand te sorb din priviri si stau minute intregi cu usile deschise doar ca sa te auda cantand… E un sentiment unic, e ca o vraja, te invaluie treptat, te inalta, te coboara…te invarte si te poseda cu grija…umplandu-ti sufletul de aroma sarbatorilor…

Imi place iarna… imi plac colindele, imi place sa vad oameni fericiti pentru ca le place ce facem noi, pentru ca nu se mai satura ascultand si ne spun cu caldura ca ne asteapta si “la anu’ ” sau ca “noi cantam foarte frumos”… E un lucru extraordinar sa umpli un bloc intreg de acorduri de chitara si voci calde…

Recunosc, iau cate un pic din bucuria fiecarui om pe care il colind… absorb cate un pic din  sentimentele lor, ma incarc de energie pozitiva, de emotie, de fericire, pace, caldura… Vibrez cantand si cant vibrand… si fac asta din placere, nu ca un mod de a castiga bani… banii sunt prea putina rasplata, ei vin si de duc… se topesc in palma ca un fulg de nea… rasplata mai mare sta in oameni, in ceea ce reusesti sa produci in semenii tai prin actiunile tale…

Imi place iarna… cad fulgi azi, ninge incet, fulgi mici, firavi… se depun pe covorul alb spre bucuria copiilor si a adultilor copii… Sanii, clopotei, bulgari, oameni de zapada… mii de copii veseli, cu obrajii si nasucul rosii de frig… sarbatori… cadouri… agitatie…

Ador iarna…

Ma duc afara… ma asteapta iarna… ma duc s-o infrunt…

Vine o zi cand se va sfarsi… asa imi spunea…

Intr-un final a venit ziua aceea…

N-am sa uit niciodata data de 20 decembrie 2008, iarna, imi facusem bagajele, plecam acasa incarcata de cadouri, impachetate frumos si cu fundite, pentru fiecare cate ceva… Nu le spusesem alor mei ca vin pentru ca vroiam sa le fac o surpriza… Eram entuziasmata… Ceasul suna nervos indicand trezirea…m-am ridicat din pat, am luat telefonul cu gandul sa inchid alarma si am observat ca primisem un mesaj… vestea m-a cutremurat… ca in versurile piesei “vine o zi”, un batran isi luase ramas bun… de data asta, batranul era bunica mea …

Mi-a fost sora, mama, prietena, confidenta, mi-a fost aproape mereu…

N-am sa uit niciodata lacrimile din ochii ei de fiecare data cand mergeam in vizita sau cand plecam de la ea… cuvintele frumoase pe care mereu mi le spunea… caldura, calmul cu care ma asculta cand aveam ceva pe suflet, iubirea din ochii ei…

Azi…20 decembrie 209… un an… un an de cand o persoana atat de puternica, blanda, dulce, cocheta,  iubitoare,  darnica, intelegatoare, nu mai e…  a lasat…un gol imens in sufletele noastre si o amintire vesnic vie…

Ce-a ramas?

Un pumn de pamant pe care acum cresc flori… o lacrima in coltul ochiului, o poza veche, un zambet trist… un trandafir alb care o asteapta…

Am vrut sa cred ca n-o sa vina niciodata acea zi… dar a venit…

Am scris acest post pentru mine, pentru ea… pentru ca merita sa fie amintita undeva, pentru ca as vrea sa stie ca am iubit-o mult si ca o voi iubi mereu si inchei sperand ca acolo unde e, ii e bine si ca se odihneste in pace…

Sunt bolnava…

Am racit, stiu eu?

Mi-am facut ieri vaccin antigripal si noaptea trecuta m-am luptat cu febra…  Ma doare tot corpul, parca sunt Lisandra din Satra, dupa ce in prealabil i-o daduse Gosu cu harapnicul… ma ustura ochii, ma simt lesinata si fara vlaga, dar n-am sa las gripa asta sa ma infranga.

Am sa lupt cu ea, sa generez anticorpi, sa o elimin din corpul meu…

Singura intrebare la care raspunsul e inca nesigur… este : e sau nu, gripa porcina ???

Prietenul…

  • cel care isi imparte cu tine ultima portie de mancare, ultimii bani, ultima gura de cafea si ultima tigara.
  • cel pe care simti nevoia sa il suni cand ai o problema dar si cand esti fericit.
  • persoana pe care o simti aproape chiar daca e la 10.000 km distanta.
  • cel de care esti sigur atunci cand ii incredinezi un secret ca ceea ce i-ai spus va fi in siguranta.
  • cel pe care daca il suni la ora 3 de dimineata si ii spui ca ai nevoie de o imbratisare sau de orice altceva, va lua primul taxi si va veni la tine.
  • un sprijin, atunci cand problemele tale sunt prea apasatoare.
  • un confident.
  • un critic sincer, iti va spune de fiecare data cand te-ai ingrasat, sau ai slabit, sau nu-ti sta bine parul.
  • te va complimenta pentru geanta noua, pentru ca iti stie hainele si accesoriile si e atat de “in viata ta”, incat nu are cum sa nu remarce orice schimbare.
  • te va judeca aparent aspru pentru orice gresala dar te va ierta, pentru ca tine la tine.
  • iti va da sfaturi de fiecare data cand vei avea nevoie.
  • va asculta ore intregi povestile tale, uneori plictisitoare, despre munca, iubiti/ iubite, facultate, restante, parinti, etc.
  • iti va oferi mereu un umar pe care sa plangi cand vei avea nevoie.
  • nu se va supara pe tine atunci cand nu vei putea iesi la o cafea, pentru ca ai altceva de facut.
  • dar iti va simti lipsa atunci cand nu esti cu el.
  • te va suna de fiecare data cand nu-l suni tu, sa vada daca ai patit ceva si sa te mustre pentru ca nu mai dai niciun semn de viata.
  • nu te va vorbi niciodata de rau altor persoane, te va aprecia pentru ceea ce esti, chiar daca nu esti perfect.
  • va sti intotdeauna cand e ziua ta si va incerca sa-ti faca acea zi speciala.
  • te va tine de vorba pana dimineata doar pentru ca ai venit sa dormi la ea/ el si are atatea de povestit.
  • va sti intotdeauna cum sa te calmeze atunci cand esti nervos, cum sa-ti aline suferinta, cum sa te inveseleasca atunci cand esti trist, cum sa te incurajeze atunci cand treci prin momente grele, cum sa te reanimeze cand esti plictisit.

Prietenul este persoana careia ii poti multumi sincer, de fiecare data cand ai ocazia… pentru ca MERITA!!!

Le multumesc prietenilor pentru ca exista in viata mea!